Conectarea Nextcloud la Storage Server: spațiu, cote și partajări

Nextcloud poate tot ce nu poate un Storage Server: să administreze utilizatori, să aloce fiecăruia o cotă proprie, să partajeze foldere, să genereze linkuri cu parolă și dată de expirare și să livreze fișiere prin HTTPS către browser. Ce face însă Nextcloud scump este spațiul, pentru că el stă pe SSD-ul NVMe al serverului.

Cele două la un loc dau construcția care s-a impus în practică: un server mic pentru Nextcloud, fișierele pe un Storage Server. Articolul arată ambele căi de configurare, explică care cale este mai bună și când, și numește capcanele care apar de fiecare dată.

De ce se potrivește atât de bine această combinație

Punctul hotărâtor pentru multe proiecte: Storage Server-ul nu cunoaște nicio cotă pe subcont. Un subcont rămâne, ce-i drept, în directorul lui, dar poate umple acolo tot spațiul tarifului. Nextcloud rezolvă exact asta, pentru că acolo fiecare utilizator primește o cotă fermă.

Două căi, și care este cea mai bună

Calea A: Nextcloud vorbește singur cu storage-ul, prin driverul SMB sau SFTP încorporat. Fără nicio intervenție în sistemul de operare.

Calea B: montezi storage-ul în sistemul de operare ca director și configurezi în Nextcloud o stocare externă de tipul „Local” către acest director.

Alege calea B dacă ai drepturi de root. Ocolul prin sistemul de fișiere este simțitor mai rapid decât driverul SFTP din Nextcloud, mai ales la multe fișiere mici, și supraviețuiește mai bine întreruperilor de rețea. Calea A este soluția atunci când în sistemul de operare nu poți sau nu vrei să schimbi nimic.

Pregătirea: un subcont separat

Creează în panoul clientului un subcont numai pentru Nextcloud, cu director de start propriu, de exemplu /nextcloud. Activează-i doar protocolul pe care îl folosești într-adevăr. Verifică în plus la „Setări de acces” că Accesibilitatea externă este activată, altfel serverul nu ajunge la storage.

Exemplele folosesc valorile de mai jos, înlocuiește-le cu ale tale:

Calea B: montare și folosire ca stocare locală

Mai întâi montarea. Pe Debian și Ubuntu:

apt install -y cifs-utils
mkdir -p /mnt/storage
printf 'username=u123456-sub1\npassword=PAROLA_TA\n' > /etc/samba/storage.cred
chmod 600 /etc/samba/storage.cred

Apoi intrarea în /etc/fstab, ca să supraviețuiască unei reporniri:

//u123456.storage.kernelhost.net/backup /mnt/storage cifs credentials=/etc/samba/storage.cred,uid=www-data,gid=www-data,file_mode=0660,dir_mode=0770,seal,_netdev,nofail 0 0

Cele trei opțiuni importante: uid=www-data face ca serverul web să aibă drept de scriere, seal criptează transmisia cu SMB 3, iar _netdev plus nofail împiedică blocarea serverului la pornire, dacă storage-ul nu răspunde chiar atunci.

mount -a
sudo -u www-data touch /mnt/storage/test && echo "Acces de scriere în ordine"

După aceea activează în Nextcloud aplicația „External storage support” și înregistrează storage-ul, fie în interfață la Administrare, Stocare externă, fie din linia de comandă:

sudo -u www-data php occ app:enable files_external
sudo -u www-data php occ files_external:create Date local null::null -c datadir=/mnt/storage
sudo -u www-data php occ files_external:list

Folderul „Date” apare acum la utilizatorii cărora îl atribui. Atribuirea o controlezi pe utilizator sau pe grup, astfel încât nu toți să vadă tot.

Calea A: stocare externă direct în Nextcloud

Fără drepturi de root merge și fără montare. Pentru SMB ai nevoie de extensia PHP potrivită:

apt install -y smbclient php-smbclient
systemctl restart php8.3-fpm

Apoi creează o intrare la Administrare, Stocare externă:

Pentru SFTP alegi în schimb tipul „SFTP”, introduci ca gazdă u123456.storage.kernelhost.net și ca port 23. Aceasta este cea mai frecventă sursă de erori pe calea A: Nextcloud propune 22, storage-ul nostru ascultă pe 23.

Alocarea cotelor pe utilizator

Acum vine partea care justifică toată construcția. La Administrare, Utilizatori introduci o cotă pentru fiecare cont, de exemplu 50 GB. Sau din linia de comandă:

sudo -u www-data php occ user:setting fotograf1 files quota "50 GB"

Nextcloud include în cotă și versiunile și coșul de reciclare. Așa este corect, dar surprinde adesea: cine primește 50 GB și încarcă 50 GB a ocupat repede mai mult decât credea, din cauza versiunilor vechi. Pentru conturile care înlocuiesc mult în loc să adauge, merită să limitezi păstrarea versiunilor.

Linkuri de partajare pentru site-ul propriu

Pentru Nextcloud, stocarea externă este un folder ca oricare altul, deci partajările funcționează neschimbat. Un link cu parolă și dată de expirare se face în trei clicuri, iar fișierul este livrat prin Nextcloud, nu direct de pe storage. Datele tale de acces la storage nu părăsesc deci niciodată serverul.

Exact aceasta este piesa care lipsește unui Storage Server singur. Cine are un site cu zonă de descărcare primește aici administrarea utilizatorilor, drepturile și livrarea într-un singur loc, fără să programeze nimic. Cum arată varianta fără Nextcloud găsești în Storage Server pentru site-ul propriu.

Patru capcane care apar de fiecare dată

• Directorul de date nu are ce căuta pe storage. Tehnic se poate, practic este riscant: Nextcloud ține acolo și fișiere de blocare și stări intermediare, iar o scurtă întrerupere de rețea paralizează toată instanța. Ca stocare externă, o întrerupere atinge doar acel folder.
• Baza de date rămâne locală. Întotdeauna. Pe storage au ce căuta fișierele, nimic altceva.
• Configurează Redis. Fără cache pentru blocările de fișiere, Nextcloud cu stocare externă devine simțitor lent, pentru că fiecare blocare trece prin baza de date.
• Portul 23 în loc de 22. La SFTP, Nextcloud propune 22. Storage-ul nostru ascultă pe 23, iar mesajul de eroare nu ajută prea mult.

Care server și care tarif

Pentru Nextcloud în sine ajunge o mașină mică. Fișierele stau oricum în altă parte, serverul doar administrează: pentru câțiva până la câteva zeci de utilizatori activi sunt de ajuns 4 până la 8 GB RAM, dacă Redis rulează și rularea în fundal este configurată. Un ghid pentru asta găsești în Instalarea Nextcloud pe propriul server.

La storage, alegerea se face după spațiu:

Toate Storage Server-ele stau în Germania, vorbesc SMB, SFTP, WebDAV și altele, permit până la 100 de subconturi și vin cu snapshot-uri. Fără taxă de instalare, PrePaid, fără durată minimă. Dacă nevoia de spațiu crește, treci la tariful mai mare fără să atingi datele.