Montarea Storage Server-ului ca unitate de rețea: Linux și Windows

Storage Server-ul dumneavoastră poate fi montat pe server ca un hard disk local. În Linux apare apoi ca directorul /storage, iar în Windows ca unitate de rețea cu numele storage. Programele, scripturile și instrumentele de backup scriu pur și simplu în această cale, fără să mai fie nevoie să copiați manual fișiere dintr-o parte în alta.

Acest ghid prezintă pas cu pas ambele variante: SMB (numit și CIFS sau Samba) pentru Linux și Windows, precum și SSHFS ca alternativă criptată pentru Linux. La acestea se adaugă montarea permanentă, care rămâne activă și după o repornire, și mesajele de eroare care apar cel mai des în practică. Comenzile pentru Linux sunt valabile pentru Debian 12 și 13, Ubuntu 22.04 și 24.04, precum și pentru AlmaLinux și Rocky Linux 9, iar pașii pentru Windows, pentru Windows 10 și 11 și pentru Windows Server 2019 până la 2025.

Înainte de a începe: datele de acces și setările de acces

Toate datele le găsiți în panoul clientului, la Storage Server-ul dumneavoastră, în secțiunea „Detalii de conexiune”: numele de gazdă, numele de utilizator și parola. Dacă acolo nu apare nicio parolă, generați una nouă cu „Resetează parola”. Atenție însă: resetarea întrerupe toate conexiunile existente, iar serverele pe care storage-ul este deja montat au nevoie apoi de parola nouă.

Pe aceeași pagină, butonul „Setări de acces” deschide comutatoarele pentru fiecare metodă de acces. Pentru acest ghid contează trei dintre ele:

• Samba / CIFS pentru unitatea de rețea în Windows și Linux (portul 445).
• SSH / SFTP / SCP / rsync pentru SSHFS în Linux (portul 23).
• Accesibilitate externă trebuie să fie activată, deoarece serverul dumneavoastră accesează storage-ul prin internet.

La Storage Server-ele nou comandate, toate trei sunt deja activate. Exemplele din acest articol folosesc valorile de mai jos, înlocuiți-le cu ale dumneavoastră:

La fiecare Storage Server, partajarea se numește backup, deci calea completă este \\u123456.storage.kernelhost.net\backup în Windows și //u123456.storage.kernelhost.net/backup în Linux.

Verificați mai întâi dacă serverul dumneavoastră poate accesa storage-ul pe portul 445. În Linux:

timeout 5 bash -c '</dev/tcp/u123456.storage.kernelhost.net/445' && echo "Portul 445 este accesibil"

În Windows, în PowerShell:

Test-NetConnection u123456.storage.kernelhost.net -Port 445

Dacă apare TcpTestSucceeded : True, calea este liberă. Dacă nu se stabilește nicio conexiune, verificați cele două comutatoare, „Samba / CIFS” și „Accesibilitate externă”, precum și un eventual firewall de pe serverul dumneavoastră care filtrează conexiunile de ieșire. Dacă portul 445 este blocat permanent, folosiți în Linux varianta cu SSHFS descrisă mai jos.

Linux: montarea storage-ului în /storage (SMB)

1. Instalați cifs-utils

Clientul SMB este inclus în pachetul cifs-utils. În Debian și Ubuntu:

apt-get update
apt-get install -y cifs-utils

În AlmaLinux, Rocky Linux și RHEL:

dnf install -y cifs-utils

2. Creați punctul de montare și fișierul cu datele de acces

Creați directorul în care va apărea storage-ul, precum și un fișier pentru datele de acces:

mkdir -p /storage
nano /etc/storage-credentials

Conținutul fișierului:

username=u123456
password=PAROLA_DUMNEAVOASTRA

Apoi permiteți doar lui root să citească fișierul:

chmod 600 /etc/storage-credentials

De ce un fișier separat: astfel, parola nu ajunge nici în /etc/fstab, fișier pe care îl poate citi orice utilizator, nici în istoricul comenzilor. Caracterele speciale din parolă nu sunt o problemă în acest fișier, iar ghilimelele nu sunt necesare.

3. Montați o dată manual și testați

mount -t cifs //u123456.storage.kernelhost.net/backup /storage -o credentials=/etc/storage-credentials,seal,iocharset=utf8,uid=0,gid=0,file_mode=0660,dir_mode=0770

Opțiunile, pe rând:

• seal criptează conexiunea cu SMB 3. Deoarece datele circulă prin internet, nu ar trebui să renunțați niciodată la această opțiune.
• iocharset=utf8 asigură transmiterea corectă a diacriticelor și a caracterelor speciale din numele fișierelor.
• uid și gid stabilesc cărui utilizator local îi aparțin fișierele. Dacă, de exemplu, serverul web trebuie să scrie pe storage, folosiți uid=www-data,gid=www-data.
• file_mode și dir_mode determină drepturile pe care Linux le afișează pentru fișiere și foldere. Pe storage în sine nu se salvează drepturi Linux, iar valorile se aplică doar pe serverul dumneavoastră.

Verificați astfel dacă totul funcționează:

df -h /storage
touch /storage/fisier-test && ls -l /storage && rm /storage/fisier-test

df afișează acum dimensiunea Storage Server-ului dumneavoastră în locul celei a discului local.

4. Montare permanentă prin /etc/fstab

Pentru ca storage-ul să fie disponibil automat după fiecare repornire, îl adăugați în /etc/fstab. Mai întâi demontați montarea de test:

umount /storage
nano /etc/fstab

Adăugați la final această linie (o singură linie):

//u123456.storage.kernelhost.net/backup  /storage  cifs  credentials=/etc/storage-credentials,seal,iocharset=utf8,uid=0,gid=0,file_mode=0660,dir_mode=0770,_netdev,nofail,x-systemd.automount  0  0

Cele trei opțiuni adăugate la final sunt importante:

• _netdev îi spune sistemului că este vorba de o unitate de rețea, care poate fi montată abia după ce rețeaua este disponibilă.
• nofail împiedică blocarea serverului la pornire dacă storage-ul nu este accesibil la un moment dat.
• x-systemd.automount montează storage-ul abia la primul acces la /storage și îl remontează automat după o întrerupere.

Reîncărcați configurația și montați:

systemctl daemon-reload
mount -a
ls /storage

Dacă mount -a nu raportează nicio eroare, linia este corectă. Apoi puteți testa fără risc o repornire: datorită opțiunii nofail, serverul pornește chiar și atunci când ceva nu este în regulă.

Alternativa pentru Linux: SSHFS pe portul 23

SSHFS montează storage-ul prin SSH. Merită atunci când portul 445 este blocat la dumneavoastră sau când preferați să lucrați cu o cheie SSH în loc de parolă. Conexiunea este întotdeauna criptată. Pe /storage configurați fie SMB, fie SSHFS, nu pe amândouă în același timp.

Instalați SSHFS, în Debian și Ubuntu:

apt-get install -y sshfs

În AlmaLinux și Rocky Linux, pachetul se află în depozitul EPEL:

dnf install -y epel-release
dnf install -y fuse-sshfs

Generați o cheie proprie și depuneți-o pe storage:

ssh-keygen -t ed25519 -f /root/.ssh/storage_ed25519 -N ""
cat /root/.ssh/storage_ed25519.pub | ssh -p 23 u123456@u123456.storage.kernelhost.net install-ssh-key

La prima conectare confirmați amprenta storage-ului cu yes și introduceți o singură dată parola. Comanda install-ssh-key adaugă cheia fără să suprascrie cheile existente. De acum înainte, serverul dumneavoastră se autentifică fără parolă.

Montare manuală:

mkdir -p /storage
sshfs -p 23 -o IdentityFile=/root/.ssh/storage_ed25519,reconnect,ServerAliveInterval=15,ServerAliveCountMax=3 u123456@u123456.storage.kernelhost.net: /storage

Cele două puncte de după numele de gazdă indică directorul dumneavoastră principal de pe storage, adică aceleași fișiere pe care le vedeți și prin partajarea SMB. Pentru montarea permanentă, această linie se adaugă în /etc/fstab:

u123456@u123456.storage.kernelhost.net:  /storage  fuse.sshfs  port=23,IdentityFile=/root/.ssh/storage_ed25519,reconnect,ServerAliveInterval=15,ServerAliveCountMax=3,allow_other,_netdev,nofail,x-systemd.automount  0  0

allow_other permite accesul și altor utilizatori decât root, de exemplu serverului web. reconnect și cele două valori ServerAlive mențin conexiunea stabilă atunci când rețeaua se întrerupe pentru scurt timp. Apoi, ca mai sus, rulați systemctl daemon-reload și mount -a.

Windows: maparea storage-ului ca unitate de rețea „storage”

Prin Explorer

1. Deschideți Explorer și selectați în stânga „Acest PC”.
2. Selectați „Conectare unitate de rețea”. În Windows 11, comanda se află în meniul cu cele trei puncte, iar în Windows Server, în fila „Computer”.
3. Alegeți ca unitate S: și introduceți ca folder \\u123456.storage.kernelhost.net\backup.
4. Bifați „Reconectare la conectare” și „Conectare cu acreditări diferite”, apoi faceți clic pe „Terminare”.
5. Introduceți ca nume de utilizator u123456 și parola dumneavoastră, apoi bifați „Memorare acreditări”.
6. Unitatea apare inițial ca „backup (\\u123456.storage.kernelhost.net) (S:)”. Faceți clic dreapta pe ea, selectați „Redenumire” și introduceți storage.

De acum, storage-ul este disponibil în „Acest PC” ca unitatea storage și se conectează automat la fiecare autentificare.

Prin PowerShell sau linia de comandă

Mai rapid se face cu două comenzi. Prima salvează datele de acces în „Manager de acreditări” din Windows și vă cere parola, a doua conectează unitatea permanent:

cmdkey /add:u123456.storage.kernelhost.net /user:u123456 /pass
net use S: \\u123456.storage.kernelhost.net\backup /persistent:yes

Numele storage îl atribuiți în PowerShell:

(New-Object -ComObject Shell.Application).NameSpace('S:').Self.Name = 'storage'

Important: rulați aceste comenzi într-o fereastră obișnuită, nu într-una pornită cu „Executare ca administrator”. Unitățile conectate într-o sesiune cu drepturi ridicate nu apar în Explorer, deși net use raportează succes.

Verificarea și criptarea conexiunii

PowerShell vă arată ce versiune SMB a negociat Windows și dacă conexiunea este semnată sau criptată:

Get-SmbConnection -ServerName u123456.storage.kernelhost.net | Format-List ServerName,ShareName,Dialect,Signed,Encrypted

Începând cu Windows 11 24H2 și Windows Server 2025, puteți impune criptarea pentru toate conexiunile SMB de ieșire. Windows se conectează atunci doar la servere care suportă SMB 3 cu criptare, iar Storage Server-ul dumneavoastră îndeplinește această condiție:

Set-SmbClientConfiguration -RequireEncryption $true -Confirm:$false

Setarea se aplică tuturor conexiunilor SMB ale calculatorului. Dacă pe serverul dumneavoastră sunt conectate și alte partajări, mai vechi și fără criptare, acestea nu vor mai fi accesibile după aceea.

Pentru servicii și activități programate

O literă de unitate este valabilă doar în sesiunea de autentificare a utilizatorului care a conectat-o. De aceea, serviciile, activitățile programate și multe programe de backup nu văd S:. Folosiți în aceste cazuri calea completă \\u123456.storage.kernelhost.net\backup și salvați datele de acces cu cmdkey în contul de utilizator sub care rulează activitatea.

Erori frecvente și cauzele lor

Pentru deconectare, în Linux este suficient umount /storage, iar în Windows net use S: /delete. Datele de acces salvate le eliminați în Windows cu cmdkey /delete:u123456.storage.kernelhost.net.

Unitate de rețea sau instrument de backup?

O unitate montată este ideală atunci când programele trebuie să scrie direct într-un folder, de exemplu pentru încărcări, exporturi sau arhive. Pentru backupuri regulate, instrumentele precum rsync, BorgBackup sau restic prin SSH pe portul 23 sunt adesea alegerea mai robustă: transferă doar modificările, reiau rulările întrerupte și, la cerere, criptează datele încă de pe serverul dumneavoastră. Cum construiți o astfel de soluție aflați din articolul nostru despre strategia de backup pentru servere, iar pentru planificarea în timp vă ajută ghidul de configurare a unui cronjob.

Sfat: dacă activați în „Setări de acces” opțiunea „Director de snapshot-uri ZFS”, snapshot-urile Storage Server-ului dumneavoastră apar în directorul .zfs/snapshot, accesibil doar în citire. Fișierele individuale le restaurați apoi prin simplă copiere, fără să restaurați un snapshot întreg.

Securitate pe scurt

• În Linux, montați întotdeauna cu seal sau folosiți SSHFS, pentru ca datele să fie transferate criptat.
• Fișierul cu datele de acces /etc/storage-credentials aparține lui root și are drepturile 600.
• Dezactivați în „Setări de acces” tot ce nu vă trebuie. Dacă lucrați doar cu SSHFS, „Samba / CIFS” poate rămâne dezactivat.
• Pentru SSHFS folosiți o cheie separată, doar pentru storage, așa cum este arătat mai sus. Cum securizați SSH în general explică articolul Securizarea SSH și configurarea autentificării cu cheie.